Din seria “de ce”

…e bine sa stii sa minti: pentru ca te salveaza de la un circ facut de seful tau la serviciu, pentru ca iesi basma curata dintr-un scandal pe care tot tu l-ai provocat, pentru ca nu ranesti persoanele cu care vorbesti cand ele iti cer o parere, pentru ca te scapa de explicatii interminabile si plictisitoare, pentru ca iti poti descrie abilitati pe care nu le ai, pentru ca si pentru ca. Exemple sunt cu sutele.

Cel mai important e ca, daca esti intradevar priceput, poti sa te minti si pe tine. Poti sa schimbi totul intr-o zi sau chiar o secunda si sa si crezi in schimbare.


Photography - Vlad Mereuta

Unde dracu am fost cand au predat lectia asta?

Vezi tu, zilele astea sunt ca niste margele insirate pe o sfoara, identice si insuportabile, previzibile si plictisitoare� fara culoare. Sunt dimineti in care razele soarelui se pierd prin ceata densa si nu mai ajung sa treaca prin ochii de perdea, nu mai curata praful din ei si imaginea devine tot mai neclara. Sunt zgomot de vant strecurat prin buzunarele pline de maini reci, sunt adieri de gand uitat prin albumele altora cu coperti invaluite in sperante infantile, sunt matase pusa la uscat pe o sarma ghimpata.

Sunt zilele astea si ele sunt luni.







Gand pentru gand

…si o parere pentru autorul articolului 19208.


Photography - Vlad Mereuta

Patru, patru la numar

� si ei patru se vor colorati in galben insa in unele dimineti e un galben mai mult spre rosu, atunci cand soarele se scurge prin ochii de perdea demodata care ramane cu incapatanare atarnata la locul ei de fiecare data. Perdeaua putea sa se miste de acolo, sa isi scuture praful din fiecare ochi, sa danseze cu vantul rece care-mi intra pe sub usa, ar putea chiar sa se invaluie cu fiecare raza si sa-i lase pe ei sa fie aproape galbeni, sa-i lase cu tot cu credinta lor oarba ca-mi fac pe plac si ca ma ascund de rece. I-as spune toate astea, as convinge-o sa fuga, sa mearga, sa se incline macar; nu-i stiu limba si nici semnele, nu stiu si nici nu o sa invat vreodata.

Stii ca in unele locuri, intre ei este o linie alba, o linie rotunda a carui sfarsit se uneste cu inceputul si formeaza un cerc? Sunt mii si mii de pasi care o urmeaza, pasi care nu stiu niciodata unde incepe si unde se termina ea, nu stiu cat mai au de mers si nici cat au mers. E ciudat, dupa cativa pasi te intorci de unde ai pornit, te intorci fara sa stii totusi unde anume te-ai intors, unde anume ai pornit. Sigur te mai intorci si data viitoare, sigur te intorci fara sa stii iar. Si iar si iar si iar, noroc cu faptul ca nu stii, altfel ar deveni obositor. Linia asta rotunda poate sa fie si dreapta, poate sa fie cu inceput, poate sa fie scurta, lunga, intrerupta, chiar si cu sfarsit poate sa fie, cine stie… insa eu vreau ca intr-un oarecare moment sa ii paraseasca pe ei, pe ei patru.


Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta

…si iar ganduri

Bogdan mi-a spus sa nu scriu despre cum a ajuns iarna printre noi. Asta a fost chiar in prima seara cu fulgi mici despre care nu am voie sa vorbesc acum, cu temperaturi pe care nu mai imi permit sa le caracterizez. Oare despre hainele groase carate pe strazi inguste de oameni banali as avea voie sa vorbesc? Mai bine nu, azi nu risc.

Despre anotimp insa se poate citi in multe locuri, Bogdan a gresit si el, eu spun ca iarna a ajuns si “pentru voi” nu “printre noi”, iar tu… tu inchide usa in liniste dupa ce iesi. Ca de fiecare data.


Photography - Vlad Mereuta

G�nduri şi iar g�nduri

Nu ştiu de ce dar azi mi-am adus aminte de momentele c�nd eram mic şi mă uitam la filme de groază sau mă rog, puţin mai �nfricoşătoare. �mi amintesc de faptul ca nu mi se facea frică �n timpul filmului… eram totuşi agitat �n momentele c�nd muzica impune o atmosferă apasătoare şi c�nd ştiai sigur că urmează o scenă la care trebuie să tresari sau sa ţipi (depinde de la persoană la persoană). �n rest, momentele de frică nu se regăseau �n timpul filmului. �nceputul fricii se regăsea mereu �nsă �n momentul c�nd mergeam să dorm şi stingeam becul. C�nd filamentul �nceta să mai proiecteze umbre pe pereţii camerei intra �n acţiune imaginaţia mea. Şi stiu că era bogată… monştrii de tot felul apăreau �n jurul patului parcă �ntr-un ritual special făcut să-mi introducă frica p�nă �n ad�ncul oaselor.

Remediul �nsă nu l-am regăsit �ntr-un act simplu de a-mi controla mintea… c�nd camera se popula de asemenea creaturi, singurul lucru care mă putea liniştii era să am picioarele acoperite de o pătură.

�n timpul care a mai trecut am ajuns cu regret să descopăr că �ncă mai trebuie să mă lupt cu propriile-mi g�nduri, cu propriile creaturi. �nsă o simplă pătură şi ale mele două picioare sub ea nu mai este suficient… şi tare aş vrea să fie mai simplu.


Photography - Vlad Mereuta

Ceva se pregateste…

Asa am eu impresia.



Salonul National de Fotografie Turistica

Anul acesta concursul organizat de revista Vacante si Calatorii a ajuns la editia a 4-a. Evenimentul intitulat “Salonul National de Fotografie Turistica” a atras aproximativ 200 de concurenti, atat amatori si profesionisti. Totalul de 2401 de imagini a demonstrat (daca mai era necesar) ca in Romania exista multi iubitori de imagine.

Initial am vrut si eu sa particip la eveniment insa pana la urma am schimbat tabara, acceptand invitatia organizatorilor de a face parte din juriu. La inceput, avand in vedere numarul imaginilor, am crezut ca o sa fie mult de lucru insa din pacate (da, din pacate) calitatea lor a fost sub nivelul asteptarilor mele (chiar si dupa trierea initiala) si drept urmare am lasat multi corigenti oferind note de 2 si 3 (viteza de 1.5mbytes/s pentru acordarea notelor a fost oferita de InterContinental :p ). Aprecierea se facea prin punctaje de la 1 la 10 si, din cate imi aduc eu aminte, nu cred ca am oferit nota maxima pentru mai mult de 15 imagini din totalul de 414 jurizate.

In final insa, imaginile expuse la Romexpo - Pavilionul 18 merita vazute. Singurul meu regret este ca nu am putut sa ajung la vernisaj si mai ales la decernarea premiilor, desi imi doream foarte mult (imi pare rau Oana).

Una peste alta, felicitari participantilor, finalistilor si desigur felicitari castigatorilor!

PS: Alte cuvinte si cateva imagini despre eveniment la www.insomnia.ro

tagged

Umm, se pare ca Lina mi-a dat de lucru. Deci:

3 locuri care-mi plac in Cluj:

1. Bulevardul Eroilor la ora 18:13 (se modifica de la o zi la alta insa… deh, vine iarna)
2. Matei Corvin cred
3. -

3 locuri in care-mi place sa ies cu prietenii

1. Flowers pentru wi-fi, lapte cu miere si scortisoara si cana cu spiderash zambitor (am devenit client fidel)
2. Insomnia cu ale lor oite porn
3. -

3 lucruri pe care-un occidental nu le-ar intelege in Cluj:

1. Faptul ca trebuie sa astepte sa termine Maricica de vorbit la telefon ca sa poata sa platesca folosind cardul
2. Comertul cu Isus printat pe cartoane
3. Lumea disperata la coada la farmacie, la fiecare inceput de luna

Cel mai de fite cartier:

nu stiu

Cel mai urat cartier:

nu stiu

Done. Huh.

Ah, si ora 18:13 pe Eroilor, in timpul reparatiilor capitale:


Photography - Vlad Mereuta

Maine?!

Mă g�ndeam… s-ar putea chiar să �mi placă. Cu picioarele deasupra frunzelor, cu capul sub frunze iar, cu tipul �ncălţat 41 sau 42, cu umbra lui care uneori fugea mai repede decat el iar apoi, apoi răm�nea �n spate c�nd �n faţă apărea alt felinar, cu v�ntul rece de obraz cald lovit, cu bancile pentru mimi, cum să uit bancile pentru mimi…

Am �mbătr�nit acolo pe lemnul rece, am �mbătr�nit aproape o ora cred. A fost ciudat, uneori credeam că timpul a uitat să mai treacă devenind plictisit de el �nsuşi şi mă speriam tare, iar apoi, apoi �n următoarea secundă parcă recupera tot, parcă auzeam secundarul cum se �nv�rte beat de furie, sau frunzele, frunzele cum se contorsioniază speriate că a venit toamna şi ele au uitat să-şi schimbe �nfăţişarea. Şi culoarea, neaparat culoarea!

De c�teva zile cred tot mai mult că suntem ca nişte firicele de ce-vrei-tu. Poţi să-mi spui că nu e aşa, poţi să mă minţi, nu mă supăr… dar c�nd am văzut toată lungimea aia de omidă pe roţi, cum se legănau toţi acolo, �n interior… chiar eram nişte fire de ce-vrei-tu. Da, aşa eram! Şi vroiam cu toţii să ieşim din stomacul omizii supărată pe noi că am păşit asa direct, că nu am ales şi noi o altă metodă �ncăt să se poată bucura de gustul nostru, de toată zeama aia care te aştepţi să fie verde, ca aşa sunt aparentele astea. Vezi, dacă nimeni nu �i explică omizii că nu primeşte mereu tot ce vrea… �n fine.

Azi, eu azi am ieşit p�nă la urmă… dar maine?!


Fotografie � Vlad Mereuţă

Fotografie � Vlad Mereuţă

Fotografie � Vlad Mereuţă