Vlad Mereuta Photography

Umm, se pare ca Lina mi-a dat de lucru. Deci:

3 locuri care-mi plac in Cluj:

1. Bulevardul Eroilor la ora 18:13 (se modifica de la o zi la alta insa… deh, vine iarna)
2. Matei Corvin cred
3. -

3 locuri in care-mi place sa ies cu prietenii

1. Flowers pentru wi-fi, lapte cu miere si scortisoara si cana cu spiderash zambitor (am devenit client fidel)
2. Insomnia cu ale lor oite porn
3. -

3 lucruri pe care-un occidental nu le-ar intelege in Cluj:

1. Faptul ca trebuie sa astepte sa termine Maricica de vorbit la telefon ca sa poata sa platesca folosind cardul
2. Comertul cu Isus printat pe cartoane
3. Lumea disperata la coada la farmacie, la fiecare inceput de luna

Cel mai de fite cartier:

nu stiu

Cel mai urat cartier:

nu stiu

Done. Huh.

Ah, si ora 18:13 pe Eroilor, in timpul reparatiilor capitale:

Mă g�ndeam… s-ar putea chiar să �mi placă. Cu picioarele deasupra frunzelor, cu capul sub frunze iar, cu tipul �ncălţat 41 sau 42, cu umbra lui care uneori fugea mai repede decat el iar apoi, apoi răm�nea �n spate c�nd �n faţă apărea alt felinar, cu v�ntul rece de obraz cald lovit, cu bancile pentru mimi, cum să uit bancile pentru mimi…

Am �mbătr�nit acolo pe lemnul rece, am �mbătr�nit aproape o ora cred. A fost ciudat, uneori credeam că timpul a uitat să mai treacă devenind plictisit de el �nsuşi şi mă speriam tare, iar apoi, apoi �n următoarea secundă parcă recupera tot, parcă auzeam secundarul cum se �nv�rte beat de furie, sau frunzele, frunzele cum se contorsioniază speriate că a venit toamna şi ele au uitat să-şi schimbe �nfăţişarea. Şi culoarea, neaparat culoarea!

De c�teva zile cred tot mai mult că suntem ca nişte firicele de ce-vrei-tu. Poţi să-mi spui că nu e aşa, poţi să mă minţi, nu mă supăr… dar c�nd am văzut toată lungimea aia de omidă pe roţi, cum se legănau toţi acolo, �n interior… chiar eram nişte fire de ce-vrei-tu. Da, aşa eram! Şi vroiam cu toţii să ieşim din stomacul omizii supărată pe noi că am păşit asa direct, că nu am ales şi noi o altă metodă �ncăt să se poată bucura de gustul nostru, de toată zeama aia care te aştepţi să fie verde, ca aşa sunt aparentele astea. Vezi, dacă nimeni nu �i explică omizii că nu primeşte mereu tot ce vrea… �n fine.

Azi, eu azi am ieşit p�nă la urmă… dar maine?!

Eu cred ca e bine sa inchizi ochii uneori, totul e sa nu o faci atunci cand nu ar trebui. Fiecare invata, mai repede sau mai tarziu.

Cand coarnele troleibuzului isi dezlipesc buzele electrificate de firele care le definesc traiectoria si tu te intrebi ce numar te duce si unde. Cand doi tineri trendy isi leagana capetele de parca nu sunt bine prinse de gat si prin fata lor trec doua picioare si o mana cu o bormasina. Cand cutiile metalice nu se mai inalta ca ieri, butoanele nu mai lumineaza ca maine, “m*$% steaua” de pe una din cele sase fete nu il vei mai citi azi si esti prea obosit sa urci 5 etaje. Cand cana de lapte ai vrea sa ti-o atarni de luna insa norul deformeaza tot si ramai cu maneca umeda. Cand frigiderul ti-l vrei cald dar nu gasesti stecherul cu tepii lui si curentul se opreste doar uneori.

Cand te gandesti… sa nu te gandesti pentru ca nu e. Coincidenta. Obosesti? Ramane doar imaginea… e mai simpla.

Mie mi se pare tot mai normal.

As putea sa stau pe acel scaun, sa privesc acel copil din mine cum se joaca. Si daca ma gandesc mai bine, a fost o zi in care scaunul era mai mare ca o parte din mine si eu vorbeam despre girafe langa o cafea. Si cafeaua era a mea.

La o adica as putea sa va spun despre ziua in care fetita de la etajul patru a batait atat de plictisita din picioare incat a facut o gaura sub ea. Nu mare gaura, asa cam cat o placinta de partea ei si cat o moneda de partea vecinului. O moneda cheala la fel ca vecinul asta de la trei. Eu stiu ca e chel pentru ca asa mi-a spus fetita. Mai stiu ca prin gaura se vedea si un caine. Se iubeau tare, desi nu era clar daca vecinul iubeste mai mult persoana lui sau patrupedul.

Era deja momentul in care cel mai bun prieten al omului s-a transformat jumatate in om si invers, omul s-a transformat pe jumatate in caine. Fetita nu era nici pesimista dar nici optimista, ea alegea partea de mijloc. Adica sa le vezi pe toate, sa vezi si jumatatea om din om, si jumatatea om din caine dar si jumatatea caine din om si jumatatea caine din caine. Abia apoi poti sa te gandesti oare care dintre om si caine o sa ridice piciorul cand o sa faca pipi.

Prin gaura cat o moneda fetita ar fi putut sa intrebe daca o sa-si ridice unul altuia piciorul, pentru ca e si asta o optiune, insa ii era frica sa nu-i scape guma din gura exact pe chelia vecinului. Mare pericol asta, se lipeste guma de chelie, boneta de somn de guma, ce mai, ajungea boneta lipita de capul cheliosului vecin, pfuu, problema mare. Nu inteleg de ce te miri asa, poi gandeste putin, cum mai iese vecinul cu cainele afara? Hai daca iese noaptea poate explica boneta de somn din cap… dar ziua?

Pana la urma chiar daca s-ar lipi boneta de capul chelios, s-ar putea folosi de jumatatea caine din om ca sa se scarpine dupa ureche si sa o dea jos. Doar ca dupa patania asta nu ar mai purta asa ceva nici o noapte si avand geamul deschis ar putea sa raceasca. Mai bine sa-i lase fetita un biletel in care ii sugereaza sa inchida geamul. Asa, preventiv.

Iti dai seama ca toate astea doar pentru ca eu m-am dus sa fumez o tigara? Si ea totusi nu vrea o para atarnata de luna, vrea un perete de-al meu sa-l picteze. Ma intelegi?!

Urma - Buy me with a coffee

Poate ar trebui sa povestesc despre tipul din dreapta mea, un tip cu voce impunatoare dar care nu cred ca inspira respect. Are un cercel in urechea dreapta, poarta blugi, sacou negru si freza cu tepi si-a facut-o dimineata la servici, dupa spusele lui. Rade foarte des desi nu intotdeauna cu motiv. Poate ar trebui sa va spun despre tipa din fata lui, nu mai imi aduc aminte numele, Mihaela parca. Teposul spunea ca nu ar fi vrut sa o cunoasca in perioada cand a fost blonda.

Langa tipa asta (care acum e bruneta) e un alt tip care vorbeste la telefon, vorbeste ceva despre mama lui si cum nu ar vrea sa o supere. Apoi mai este unul, asta e cel mai apropiat de mine. Nu stiu ce sa spun despre el, stiu doar ca are pantaloni cu patratele. Undeva langa intrare, in stanga, e un alt grup. Se vorbeste despre Roma, despre distantele parcurse cu nu stiu ce ocazie, despre rute, drumuri, autostrazi.

In interior e intuneric. In cafenea e la fel… nu este curent. Intr-un colt undeva, sunt eu si cafeaua mea. In fata e un scaun gol. Normal, nu astept pe nimeni.

Ventilatoarele nu zambesc! Nu, ele nu zambesc… nici nu au de ce sa o faca. Ele se invart. De multe ori pe minut, intr-un ritm monoton azi, monoton maine, peste o sapatamana, ma rog, intelegi ideea. Poate le-ar face placere sa scoata si un zambet din cand in cand, insa atunci cand vor sa o faca probabil vine iarna. Si cine iubeste ventilatoarele iarna? Cum sa fie iubit un ventilator care sta in garaj, prafuit si uitat de proprietar? La vara insa iar o sa isi aduca aminte cineva si de el…

Daca maine m-as trezi obligat sa imi schimb hobby-ul cred ca as alege sa fiu colectionar. Asemanarea dintre un colectionar si un fotograf e mare: amandoi incearca sa opreasca timpul. Aparent fotograful are avantaje, el poate surprinde momente de fericire, tristete, momente intime, nu prea pare sa fie limitat. Pe de alta parte si un colectionar ar putea face asta.

Eu daca as deveni colectionar as strange de exemplu vise. Pentru ca multi se trezesc dimineata cu visul furat, ar fi o idee buna sa pastrez eu visele tuturor si cand cineva uita din ce motiv alearga zi de zi, sa ii reamintesc de vremea cand avea multe de implinit. As putea la fel de bine sa colectionez rasete. Am vazut recent un film in care cineva umbla cu un reportofon dupa el si inregistra tot felul de chestii. La fel as putea eu sa inregistrez rasetele. As strange o colectie imensa apoi le-as cataloga, dupa intensitate, dupa tipuri de persoane si dupa multe alte criterii. Sau mai bine as colectiona pasi. Dar e prea mult asfalt si ar trebui sa strang urmele doar de pe suprafetele unde se imprima asa ceva… si as pierde marea majoritate, facuti pe trotuare, strazi sau prin baltoacele de apa. Apoi as fi suparat ca am ratat atat de multe forme. Hai ca poate asta cu pasii nu e chiar o idee atat de buna.

Colectionarul de frici? Cine a mai auzit de asa ceva

… dar n-ai curaj sa vezi.

Update 1: Catzelush cu paru cretz, nu vezi ca esti natafletz?
P.S. Cruella, ia-ti catzelushii acasa:

attackalert: TCP SYN/Normal scan from host: br*****/193.2**.***.*** to TCP port: 389
attackalert: Host: br*****/193.2**.***.*** is already blocked Ignoring
attackalert: TCP SYN/Normal scan from host: br*****/193.2**.***.*** to TCP port: 554
attackalert: Host: br*****/193.2**.***.*** is already blocked Ignoring

Update 2:

Ca un rezultat la atacul/scanarile asupra serverului si a unei incercari prin metode mai putin ortodoxe de a ascunde adevarul, am primit raspunsul din partea Universitatii din Bucuresti:

Dear **** *****,

As a result of your complaint, we have made the necesary investigations
who comfirmed the existance of a security compromised server. In the next
days this server will be reinstaled, so, from our point of view, your
complaint will be closed.

Because of the insuficient hardware resources, we are in technical
imposibility of sending you the logs matching the moment of the attack.

Thank you for noticing this unpleasent event, and we hope in the future
you’re company will not have any security problems caused by computers
inside our network.

With best regards,

–
Cezar Ciobotaru
Facultatea de Matematica si Informatica
Universitatea din Bucuresti

Ca sa vezi ce e capabila lumea sa faca doar pentru a-si ascunde faptele.

Update 3: The show it’s over. Move on!