Vlad Mereuta Photography

Heh, viata e frumoasa daca ai ochii deschisi.

Vand amintiri,cumpar zambete. Rog seriozitate.

Cred ca s-au facut deja trei zile de cand voiam sa scriu despre reflexiile intinse pe asfalt. Inerte, inguste, incovoiate, firave, fricoase, fragile, agitate, atrofiate, amestecate… milioane de reflexii intinse pe o pelicula de apa sub un picior de patruzeci si patru. Un picior de zece acum, patruzeci si patru a fost.

Si mai fac un pas. In urma mea imi place sa cred ca se agita totul, ca stalpul prinde forme diverse in graba lui spre a lumina, ca geamul se indoaie la fel ca oamenii in fata timpului, ca literele unui cuvant se rusineaza spargandu-se in tot felul de neoane strambe, ca linistea care era… linistea care era e acum pe talpa mea. De zece.

As vrea sa fiu copil din nou.

… pe drum se intampla uneori sa te vezi nevoit sa renunti la tot felul de persoane sau lucruri. Anul asta am inceput cu lucruri: tigari, Windows…

A trecut atata vreme de cand nu am scris aici incat parca imi e strain propriul blog. Oricum, toate au un motiv.

M-am mutat.

… sub influenta.

Parerea lor:

… si parerea altora:

…e bine sa stii sa minti: pentru ca te salveaza de la un circ facut de seful tau la serviciu, pentru ca iesi basma curata dintr-un scandal pe care tot tu l-ai provocat, pentru ca nu ranesti persoanele cu care vorbesti cand ele iti cer o parere, pentru ca te scapa de explicatii interminabile si plictisitoare, pentru ca iti poti descrie abilitati pe care nu le ai, pentru ca si pentru ca. Exemple sunt cu sutele.

Cel mai important e ca, daca esti intradevar priceput, poti sa te minti si pe tine. Poti sa schimbi totul intr-o zi sau chiar o secunda si sa si crezi in schimbare.

Unde dracu am fost cand au predat lectia asta?

Vezi tu, zilele astea sunt ca niste margele insirate pe o sfoara, identice si insuportabile, previzibile si plictisitoare� fara culoare. Sunt dimineti in care razele soarelui se pierd prin ceata densa si nu mai ajung sa treaca prin ochii de perdea, nu mai curata praful din ei si imaginea devine tot mai neclara. Sunt zgomot de vant strecurat prin buzunarele pline de maini reci, sunt adieri de gand uitat prin albumele altora cu coperti invaluite in sperante infantile, sunt matase pusa la uscat pe o sarma ghimpata.

Sunt zilele astea si ele sunt luni.