Vlad Mereuta Photography

Pe scurt, despre Paris:

• un fel de Bucuresti, putin mai frumos
• oameni cel putin la fel mult mai nepoliticosi decat in Romania, o comparatie cu UK nici nu isi are rostul
• evenimente culturale multe (am fost de exemplu la o expozitie Henri Cartier-Bresson organizata de Maison Européenne de la Photographie cu ocazia a 100 de ani de cand s-a nascut… 320 de imagini, una si una)
• Parisul are un feeling “artsy”
• scump, mai scump ca Londra
• multe scene “romanesti”: soferul de autobuz trage pe dreapta sa intre intr-un magazin sa-si cumpere tigari (in timp ce are lume in autobuz); cel putin un scandal la doua saptamani (pe strada din fata cladirii unde avem birourile) cand vin baietii sa ridice masinile parcate aiurea
• la trecerile de pietoni nu se opreste nimeni sa te lase sa treci; ca o comparatie, in UK, daca te-ai oprit in dreptul unei treceri de pietoni sunt sanse mari sa vezi ca se opreste masina sa te lase… desi tu nici nu vrei sa treci
• parcarea pentru francezi inseamna dat in spate pana te lipesti de cealalta masina, apoi mers 2cm in fata… e ceva comun
• nepoliticosi (pe strada, in restaurante, magazine, etc); si da, stiu ca am mai zis
• mai sunt si altele dar cred ca se intelege esenta…

Si pana sa pun cap la cap cateva poze decente din Paris, am zis ca merge una cu campurile pe care le picta Van Gogh in Auvers-sur-Oise. N-am cu ciori, asa cum a facut el.

M-am mutat. Revin, ma plimb

Uneori nu vezi padurea de copaci.

Contrar aparentelor, nu, nu am disparut. Insa in decembrie mi-a venit jucarie noua, un 5D Mark II pentru care am facut pre-comanda undeva in noiembrie. Problema e ca am vazut la domnul Dinu Lazar pe blog cum ca e cam jaf aparatul asta, ca Nikon au scos ceva D3X despre care dansul stia ca face poze minunate chiar inainte sa existe macar o mostra undeva pe net, un nef, raw, jpeg, gif, orice. Fiind foarte ingrijorat, am iesit cu Holga-ul meu de plastic, am facut 24 de poze prin oras, apoi m-am intors sa pun filmele in borcanul cu zacusca, nerabdator sa vad daca iese ceva.

Si ca tot ziceam de jucarie noua, in timp ce se usca filmul in baie, mi-am facut curaj si am facut si eu o poza la o poza. Si a iesit alb-negru

Duminica, 16 noiembrie, ne intalnim la Sherlock Holmes Pub pentru o noua editie de schimb de carti. Ora la care ne vedem e 5pm, nu de alta dar blondele uita sa specifice detalii de genul asta.

Ne intalnim duminica, 16 noiembrie, la Sherlock Holmes Pub, 10-11 Northumberland Street, Westminster, WC2N 5DB, Londra. Multumim frumos Ralucai pentru inspirata idee de a ne intalni aici. Vom putea trage cu ochiul in sufrageria lui Sherlock Holmes si o sa incercam sa ne amintim unde in romane sau in povestiri au aparut obiectele de colectie care azi decoreaza peretii pubului. Tot aici vedem bustul lui Sherlock Holmes, initial gazduit de Madame Tussauds, si capul impaiat al Ogarului din Baskerville.
Va asteptam duminica sa schimbam carti, sa povestim si sa incercam The Sherlock Holmes ale. Pe duminica!

Ardem o carpa, ne simtem bine…

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Nici nu stiu daca iti aduci aminte de asa ceva… toti o aveam cand eram mici, atunci cand nu gandeai, atunci cand erai doar ce e sufletul tau si cand nimic altceva nu mai exista, atunci cand ai plans sau ai ras doar pentru ca asa ai simtit si nu ai putut sa te gandesti ca oare e bine sau nu ce faci. Sinceritatea aia proasta de copil mic, da, despre aia vorbesc.

Acum esti mare si gandesti, azi iti spui ce e bine si ce nu e bine. Tu, tu si multe alte persoane… da, multi, aproape toti, toti aveti gandirea aia care te trimite pe tot felul de drumuri prin viata, drumuri pe care le alegi pentru ca te-ai gandit, te-ai gandit ca asa e mai bine pentru tine, ai analizat multe posibilitati, speri ca ai analizat toate posibilitatile si ca cel mai bine e sa faci intr-un anume fel.

Da, nu vorbesc despre sinceritatea fata de alte persoane, vorbesc despre sinceritatea fata de tine, despre cum tot ce faci, absolut tot ce faci e doar rezultatul unui singur gand, un singur gand care iti spune ca “o sa iti fie mai bine asa”. Constient sau nu, am fost si eu acolo, am facut si eu asta mult prea multa vreme.

Acum cand stiu asta, acum cand am deschis ochii, tot ce am gasit a fost o cana de cafea plina si rece. S-ar putea sa nu fie asa usor, nu stiu, insa gandirea nu mai are nici o putere in fata sufletului.

… culori in frunze de copaci acum goi, culori in apusuri reci cu soare si ploi, culori in ganduri udate si moi, culori in amintiri dinapoi, culori in vremea dinainte de razboi, culori cand eram amandoi.

Cred ca sunt cel putin 100 de oameni asteptand la coada la The London Dungeon. Un animator vopsit in negru si alb sta suparat intr-un colt, aproape de intrarea la metrou. Eu sunt pe Bridge Yard, o straduta scurta de 80 de metri, goala si pavata cu pietre cubice. Stau chiar la colt. Tot felul de oameni arunca o privire scurta spre strada, apoi spre mine, pentru ca apoi sa isi intoarca atentia repede spre altceva: asta nu e o strada turistica, nu au ce sa vada aici.

Un om duce cu greu un televizor de 40 si ceva de inci; e indoit de spate intr-un mod caraghios. Cativa ochi din masinile blocate in trafic se uita aiurea la nimic, incercand probabil sa omoare timpul.  Au sunat Razvan si Ashley, fiecare cu cate o problema. E 16:28, imediat ar trebui sa ajunga Diana. Razvan zice ca e inca in autobuz, insa vine si el.

Termin de scris si la coada tot cam 100 de oameni sunt. Si ala vopsit cred ca tot trist sta in coltul lui. Si tu te-ai uitat sau o sa te uiti la o gorila prin Londra. La costum.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Ca sa incerci sa iti faci o imagine… in fundal se aude soundtrack-ul filmului “In Bruges”, e undeva aproape de ora opt si soarele e plecat de ceva vreme de pe cer. Dispare din ce in ce mai repede, semn ca vine toamna. Si toamna trecuta a fost frumoasa… frunze rosii alergate de vant, copaci goi si pe jos asternuturi colorate la fiecare privire pe care o aruncai in jurul tau. Sau in jurul meu, tu nu stiu unde erai atunci.

Iar a trecut prea mult de cand nu am scris… parca nici sa leg cuvinte nu mai stiu. In ultimele luni am stat pierdut printre multe, prea multe linii de cod. 65000 parca. As putea sa dau vina pe asta, as putea sa gasesc alte sase-opt-zece motive pentru care nu te-am facut sa mai treci pe aici… insa nu am sa o fac. Pentru ca acum scriu. Scriu si o sa pun si niste poze.

Cu cateva zile in urma ma gandeam ca nu prea am spus multe despre Londra. Si totusi, a trecut un an si noua zece luni de cand sunt pe aici. Ah, apropo de Londra: cati Vlad Mereuta sunt aici? Doi. Da, doi. Si nu, nu are legatura cu faptul ca eu sunt gemeni. Chiar exista un… altul. Am vorbit acum cateva luni cu el pe facebook, voiam sa ne vedem insa brusc nu a mai raspuns. In poza din profil e unul cu parul lung si cu niste coarne iar pe LinkedIn zice “Independent Information Technology and Services Professional”. Ca sa vezi.

*      *      *

Azi e soare afara, dimineata a fost exact cum imi place mie, cu soare si picuri de apa in acelasi timp. Cred ca asta e vremea mea preferata, soare puternic si ploaie intr-un singur tablou in care frunzele stralucesc puternic, drumurile devin o oglinda pentru soare si vantul arunca sute de cristale mici din copacii care incep sa isi schimbe culoarea.

Ma gandeam sa dau o fuga in Bruges (Belgia) candva. Nu am fost niciodata acolo, insa de cand am vazut filmul (care nu e despre oras, e doar filmat acolo) ma tot gandesc la asta. M-as plimba cu barcutele alea ale lor si mi-as aduce aminte de Cambridge, as vrea sa fie frig si sa se vada aburi cand respira lumea, as poza apa si reflexiile cladirilor, as incerca sa recunosc locuri din filmul despre care spuneam mai sus. M-as plimba pe strazile orasului probabil cu geanta foto in spate, cu aparatul pe umar si cu soundtrack-ul filmului in casti… mi-as cumpara un ghid si as descoperi una alta despre oras.

Daca toate astea sunt dupa ce iese 5d-u Mark II pe piata, as face cateva cadre video scurte pe care le-as lipi cand as ajunge inapoi in Londra si le-as pune pe blog. Desigur, cu soundtrack-ul in fundal.