Vlad Mereuta Photography

Sa stai pe o bordura intr-o gara, sa treaca lumea si sa nu te intrebi unde se duce, sa iti ceara cineva o tigara si sa nu ii dai pentru ca te gandesti ca ar putea lucra pentru ea, sa asculti muzica pe gustul tau, sa bati cu piciorul in ritmul ei, sa bei un Nestea rece, sa mai bei o gura, sa te uiti la ceas, sa dai un apel, sa te gandesti in tot acest timp la o persoana anume, sa te deranjeze privirea unui politist in timp ce scrii textul acesta, sa treaca iar tipul care a cerut poate chiar tigara pe care tocmai ai stins-o, sa te gandesti daca nu era mai bine sa dai un telefon si nu apel, sa iti aduci aminte de facturile de trei cifre exprimate in valuta, sa te gandesti oare cat de lunga e propozitia asta, sa te mai uiti la ceas, sa astepti, sa adie vantul in mod placut, sa te gandesti la ce mai face, la ziua de maine, la noaptea care urmeaza, sa salvezi propozitia, sa blochezi tastatura telefonului, sa ridici geanta, sa urci in tren, sa pleci.

Ma gandeam sa scriu cate ceva despre aparatul vechi, despre cat de mult ma bucur ca a ajuns pe maini bune, despre aparatul nou� si totusi mai bine pun cateva imagini.

PS: Da, am revenit.

Asta a fost tot. Multumesc!

� ca ieri, ca azi, ca maine. O dimineata gri si apasatoare, o dimineata in care picaturile de pe geam se intrec in a se scurge pentru a-si inceta existenta. O liniste tulburata de zgomotele bizare ale pasarilor, zgomote care seamana tot mai mult cu un urlet venit de departe sau dimpotriva, de undeva din interior. O dimineata invaluita in vantul nemilos care printre frunze alearga, un freamat pe fundal, un murmur reiterat la nesfarsit.

Multi picuri pe un obraz cu semn, obisnuit cu apa, un racoros inceput al unei zile inerte.

Ieri a fost azi si maine va fi ieri… inevitabil.

M-am uitat ieri pe blogul lui zoso, la unu halit de viu de niste animalute. E bine sa crezi in ceva, sa te bazezi pe aceasta credinta, sa vrei ca lucrurile sa mearga asa cum gandesti… si totusi nu e si suficient.