Vlad Mereuta Photography

… in Bruxelles. Revin.

Deși o să mă înjure Bogdan și o să-mi aducă aminte iar că pun gunoaie pe blog, am zis că tre să povestesc pe scurt despre lanseara iPhone în UK.

Am stat vreo 2 ore la coadă. Din 10 in 10 minute trecea cineva cu un fel de coș de gunoi pentru “rubbish”-ul celor care așteptau. Apoi alte două persoane împărțeau apă minerală/plată. Apoi alte două erau cu cafele și ceaiuri. Mai era cineva cu prăjiturele și altcineva care a împărțit pelerine de ploaie cu inscripția iQueued / 9 November 2007. Deși nu a plouat. Cu 15 minute înainte de lansare pe străzi de-a lungul cozilor fugeau angajații Apple si urlau, aplaudau, mulțumeau lumii că a stat la coadă.

Deschiderea a fost tot cu aplauze, urări/urlete, echipe de filmare, fotografi mulți și lume și mai multă.

Ah, am uitat să zic de coada care se întindea pe trei străzi însă în fața intrărilor în alte magazine era lăsat liber pentru clienții lor. Frumos.

Și doar două poze, că aici la 17:00 e deja intuneric și de blituri nu aveam chef:

Hai și o a treia:

Cât despre oaia cu cap… excepția întărește regula, vorba aia.

În ultima vreme am fost ocupat și îmi pare rău că nu am mai avut timp să adaug ceva nou pe aici însă e o poveste pe care demult voiam să o zic.
Anul trecut pe vremea asta aveam eu un prieten pe care dacă îl întreba cineva ce apreciază cel mai mult la un om, pe unul din primele trei locuri era “onestitatea”. De apreciat, zic eu. Și tipul ăsta de care vă zic avea o mașină, mașină despre care am fost curios la un moment și am întrebat câteva detalii tehnice (a se nota ca nu sunt un priceput în domeniu). Eh și așa am aflat că era un BMW M5 cu 420 caluți sub capotă.
Acum câteva săptămâni mă plimbam pe eBay Motors și întâmplarea face ca să găsesc aceeași mașină. Acu’, vorba vine “aceeași”… că era listată ca fiind un “BMW E39 540i M5 look and power for less money!” având 286 căluți plus încă 19 în urma unui re-map.
Când a zis unei blonde că are M5 cu 420BHP să zicem că l-am înțeles, dar când mi-a zis mie ce a câștigat?

Vopsea să fie că ciori avem destule. Oneștilor

Iertată să fie imaginea comercială dar era pe subiect

Dacă prin metrourile londoneze, pe străzi sau pe internet găsești tot felul de anunțuri despre Bulgaria, despre cum să cumperi o proprietate sau să mergi în vacanță acolo, cu greu am găsit și ceva despre frumoasa minunata noastră capitală.

Dintr-un ghid în care pentru fiecare oraș există o casetă “Did you know?”, am plăcerea să citez:

… măcar dacă nu ar avea dreptate.

ps: pozele sunt făcute cu telefonul așa că se scuză calitatea

Și-a mai trecut un an. La mulți ani mie!

Loreena McKennitt - Gloomy Sunday

Sunday is gloomy
My hours are slumberless
Dearest the shadows
I live with are numberless
Little white flowers
Will never awaken you
Not where the black coach
Of sorrow has taken you
Angels have no thoughts
Of ever returning you
Would they be angry
If I thought of joining you?
Gloomy Sunday
Gloomy is Sunday
With shadows I spend it all
My heart and I
Have decided to end it all
Soon there’ll be candles
And prayers that are said I know
But let them not weep
Let them know that I’m glad to go
Death is no dream
For in death I’m caressing you
With the last breath of my soul
I’ll be blessing you
Gloomy Sunday
Dreaming, I was only dreaming
I wake and I find you asleep
In the deep of my heart here
Darling I hope
That my dream never haunted you
My heart is telling you
How much I wanted you
Gloomy Sunday

Well, se pare ca mai am de asteptat. Noroc cu wireless-u’.

… și acum ca de mult ori nici nu știu cu ce să încep. Sau cum să încep. Lumea spune că începutul e greu, eu cred că sfârșitul e și mai greu. Mai cred că prea multe gânduri se inghesuie într-o minte obosită, că de prea multe ori mi-am dorit să nu fie așa, că dorințele se împlinesc doar dacă țin de tine și atat, că pisica neagră ce tocmai mi-a trecut prin cale nu mai schimbă nimic, ca sar de la o idee la alta și nici tu nu înțelegi mare lucru, că dacă citești până aici eu mă mir. Și merg mai departe. Cu scrisul ăsta e ca și cu oglinda, mă uit la el, mă văd pe mine și îmi place să cred că mă înțeleg, te uiți la el și nici idee nu am ce înțelegi dar sper că măcar puțin, puțin din ce zic are sens pentru tine. Să nu par nebun.

Aștept avionul. Și dacă vezi pozele astea înseamnă că am ajuns în țara mea.

The Canon AE-1 Program was a 35 mm single-lens reflex camera that used Canon’s FD mount lenses. It was introduced in 1981 as the successor to the Canon AE-1, five years after that camera’s introduction. The major difference was the addition of the Program AE mode first seen in the A-1. This mode sets both the shutter speed and aperture automatically—albeit with a slight bias towards the shutter speed setting. The user simply had to focus the camera and then press the shutter button. For those desiring more control, the AE-1’s shutter priority auto-exposure and full manual modes were still available. - Wikipedia

I’m out, playing!

A news photographer’s camera was destroyed during the recent demolition of a Mississippi River bridge, but the camera’s Compact Flash card survived to tell the story. - DigitalTrends

Read the article here.