Vlad Mereuta Photography

La multi ani! Tam tam.

Hyde Park Corner, London, 2010

Pe scurt, despre Paris:

• un fel de Bucuresti, putin mai frumos
• oameni cel putin la fel mult mai nepoliticosi decat in Romania, o comparatie cu UK nici nu isi are rostul
• evenimente culturale multe (am fost de exemplu la o expozitie Henri Cartier-Bresson organizata de Maison Européenne de la Photographie cu ocazia a 100 de ani de cand s-a nascut… 320 de imagini, una si una)
• Parisul are un feeling “artsy”
• scump, mai scump ca Londra
• multe scene “romanesti”: soferul de autobuz trage pe dreapta sa intre intr-un magazin sa-si cumpere tigari (in timp ce are lume in autobuz); cel putin un scandal la doua saptamani (pe strada din fata cladirii unde avem birourile) cand vin baietii sa ridice masinile parcate aiurea
• la trecerile de pietoni nu se opreste nimeni sa te lase sa treci; ca o comparatie, in UK, daca te-ai oprit in dreptul unei treceri de pietoni sunt sanse mari sa vezi ca se opreste masina sa te lase… desi tu nici nu vrei sa treci
• parcarea pentru francezi inseamna dat in spate pana te lipesti de cealalta masina, apoi mers 2cm in fata… e ceva comun
• nepoliticosi (pe strada, in restaurante, magazine, etc); si da, stiu ca am mai zis
• mai sunt si altele dar cred ca se intelege esenta…

Si pana sa pun cap la cap cateva poze decente din Paris, am zis ca merge una cu campurile pe care le picta Van Gogh in Auvers-sur-Oise. N-am cu ciori, asa cum a facut el.

Uneori nu vezi padurea de copaci.

Am scris ceva despre ploaie… si asta pentru ca azi mi-am adus aminte de Cluj. Apoi am sters ce am scris. Si a ramas doar poza…

Ma duc sa dorm, revin.

Aveam o pagina scrisa despre subiectul asta… insa iar aleg sa ma rezum la cateva cuvinte, cuvinte care nici macar nu imi apartin. Robert Louis Stevenson, un nene scotian, zicea ca:

“To travel hopefully is a better thing than to arrive.”

… si dreptate avea.

Voiam apoi sa arat o poza facuta pe film alb negru: o banca de lemn, doua felinare si niste munti in spate. Insa poza aia e pe un harddisk extern, undeva intr-o cutie, nici eu nu mai stiu in care.

… undeva pe drum.

Cine suflă, cine aruncă?

… să mă surprindă imaginea mea reflectată în geamul de la cuptorul cu microunde când mă uit fascinat cum crește punga cu popcorn, să aud în noapte cum se lovesc picurii de ploaie de ciment și de firele de iarbă, să bată vântul și pe la picioarele mele să alerge sute și sute de floricele mov căzute din copacii de pe alee, să se odihnească alți picuri mici de ploaie pe obrazul meu în timp ce ascult Tori Amos, să caut caracterele românești pe tastatura mea când scriu aici.

Îmi este cel mai dor însă de “mine-le” de acum ceva vreme… așa de dor cum îți e ție dor de Constanța.

At the weekend I’m still a tourist in this country.

Images Postcards from Leeds Castle, Kent:

… just before the sun disappears.