Notes, 14 days ago

Cred ca sunt cel putin 100 de oameni asteptand la coada la The London Dungeon. Un animator vopsit in negru si alb sta suparat intr-un colt, aproape de intrarea la metrou. Eu sunt pe Bridge Yard, o straduta scurta de 80 de metri, goala si pavata cu pietre cubice. Stau chiar la colt. Tot felul de oameni arunca o privire scurta spre strada, apoi spre mine, pentru ca apoi sa isi intoarca atentia repede spre altceva: asta nu e o strada turistica, nu au ce sa vada aici.

Un om duce cu greu un televizor de 40 si ceva de inci; e indoit de spate intr-un mod caraghios. Cativa ochi din masinile blocate in trafic se uita aiurea la nimic, incercand probabil sa omoare timpul.  Au sunat Razvan si Ashley, fiecare cu cate o problema. E 16:28, imediat ar trebui sa ajunga Diana. Razvan zice ca e inca in autobuz, insa vine si el.

Termin de scris si la coada tot cam 100 de oameni sunt. Si ala vopsit cred ca tot trist sta in coltul lui. Si tu te-ai uitat sau o sa te uiti la o gorila prin Londra. La costum.

Fotografie - Vlad Mereuta

In Bruges, I guess…

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Ca sa incerci sa iti faci o imagine… in fundal se aude soundtrack-ul filmului “In Bruges”, e undeva aproape de ora opt si soarele e plecat de ceva vreme de pe cer. Dispare din ce in ce mai repede, semn ca vine toamna. Si toamna trecuta a fost frumoasa… frunze rosii alergate de vant, copaci goi si pe jos asternuturi colorate la fiecare privire pe care o aruncai in jurul tau. Sau in jurul meu, tu nu stiu unde erai atunci.

Iar a trecut prea mult de cand nu am scris… parca nici sa leg cuvinte nu mai stiu. In ultimele luni am stat pierdut printre multe, prea multe linii de cod. 65000 parca. As putea sa dau vina pe asta, as putea sa gasesc alte sase-opt-zece motive pentru care nu te-am facut sa mai treci pe aici… insa nu am sa o fac. Pentru ca acum scriu. Scriu si o sa pun si niste poze.

Cu cateva zile in urma ma gandeam ca nu prea am spus multe despre Londra. Si totusi, a trecut un an si noua zece luni de cand sunt pe aici. Ah, apropo de Londra: cati Vlad Mereuta sunt aici? Doi. Da, doi. Si nu, nu are legatura cu faptul ca eu sunt gemeni. Chiar exista un… altul. Am vorbit acum cateva luni cu el pe facebook, voiam sa ne vedem insa brusc nu a mai raspuns. In poza din profil e unul cu parul lung si cu niste coarne iar pe LinkedIn zice “Independent Information Technology and Services Professional”. Ca sa vezi.

Fotografie - Vlad Mereuta

*      *      *

Azi e soare afara, dimineata a fost exact cum imi place mie, cu soare si picuri de apa in acelasi timp. Cred ca asta e vremea mea preferata, soare puternic si ploaie intr-un singur tablou in care frunzele stralucesc puternic, drumurile devin o oglinda pentru soare si vantul arunca sute de cristale mici din copacii care incep sa isi schimbe culoarea.

Ma gandeam sa dau o fuga in Bruges (Belgia) candva. Nu am fost niciodata acolo, insa de cand am vazut filmul (care nu e despre oras, e doar filmat acolo) ma tot gandesc la asta. M-as plimba cu barcutele alea ale lor si mi-as aduce aminte de Cambridge, as vrea sa fie frig si sa se vada aburi cand respira lumea, as poza apa si reflexiile cladirilor, as incerca sa recunosc locuri din filmul despre care spuneam mai sus. M-as plimba pe strazile orasului probabil cu geanta foto in spate, cu aparatul pe umar si cu soundtrack-ul filmului in casti… mi-as cumpara un ghid si as descoperi una alta despre oras.

Daca toate astea sunt dupa ce iese 5d-u Mark II pe piata, as face cateva cadre video scurte pe care le-as lipi cand as ajunge inapoi in Londra si le-as pune pe blog. Desigur, cu soundtrack-ul in fundal.

Fotografie - Vlad Mereuta
Fotografie - Vlad Mereuta