Vlad Mereuta Photography

Mi-am deschis punga mea de alune de

Heh, viata e frumoasa daca ai ochii deschisi.

Vand amintiri,cumpar zambete. Rog seriozitate.

Cred ca s-au facut deja trei zile de cand voiam sa scriu despre reflexiile intinse pe asfalt. Inerte, inguste, incovoiate, firave, fricoase, fragile, agitate, atrofiate, amestecate… milioane de reflexii intinse pe o pelicula de apa sub un picior de patruzeci si patru. Un picior de zece acum, patruzeci si patru a fost.

Si mai fac un pas. In urma mea imi place sa cred ca se agita totul, ca stalpul prinde forme diverse in graba lui spre a lumina, ca geamul se indoaie la fel ca oamenii in fata timpului, ca literele unui cuvant se rusineaza spargandu-se in tot felul de neoane strambe, ca linistea care era… linistea care era e acum pe talpa mea. De zece.

As vrea sa fiu copil din nou.

… pe drum se intampla uneori sa te vezi nevoit sa renunti la tot felul de persoane sau lucruri. Anul asta am inceput cu lucruri: tigari, Windows…

A trecut atata vreme de cand nu am scris aici incat parca imi e strain propriul blog. Oricum, toate au un motiv.

M-am mutat.