Vlad Mereuta Photography

…si o parere pentru autorul articolului 19208.

� si ei patru se vor colorati in galben insa in unele dimineti e un galben mai mult spre rosu, atunci cand soarele se scurge prin ochii de perdea demodata care ramane cu incapatanare atarnata la locul ei de fiecare data. Perdeaua putea sa se miste de acolo, sa isi scuture praful din fiecare ochi, sa danseze cu vantul rece care-mi intra pe sub usa, ar putea chiar sa se invaluie cu fiecare raza si sa-i lase pe ei sa fie aproape galbeni, sa-i lase cu tot cu credinta lor oarba ca-mi fac pe plac si ca ma ascund de rece. I-as spune toate astea, as convinge-o sa fuga, sa mearga, sa se incline macar; nu-i stiu limba si nici semnele, nu stiu si nici nu o sa invat vreodata.

Stii ca in unele locuri, intre ei este o linie alba, o linie rotunda a carui sfarsit se uneste cu inceputul si formeaza un cerc? Sunt mii si mii de pasi care o urmeaza, pasi care nu stiu niciodata unde incepe si unde se termina ea, nu stiu cat mai au de mers si nici cat au mers. E ciudat, dupa cativa pasi te intorci de unde ai pornit, te intorci fara sa stii totusi unde anume te-ai intors, unde anume ai pornit. Sigur te mai intorci si data viitoare, sigur te intorci fara sa stii iar. Si iar si iar si iar, noroc cu faptul ca nu stii, altfel ar deveni obositor. Linia asta rotunda poate sa fie si dreapta, poate sa fie cu inceput, poate sa fie scurta, lunga, intrerupta, chiar si cu sfarsit poate sa fie, cine stie… insa eu vreau ca intr-un oarecare moment sa ii paraseasca pe ei, pe ei patru.