Dansul fecioresc… sau asa ceva.

Parerea lor:

Photography - Vlad Mereuta

… si parerea altora:

Photography - Vlad Mereuta

Din seria “de ce”

…e bine sa stii sa minti: pentru ca te salveaza de la un circ facut de seful tau la serviciu, pentru ca iesi basma curata dintr-un scandal pe care tot tu l-ai provocat, pentru ca nu ranesti persoanele cu care vorbesti cand ele iti cer o parere, pentru ca te scapa de explicatii interminabile si plictisitoare, pentru ca iti poti descrie abilitati pe care nu le ai, pentru ca si pentru ca. Exemple sunt cu sutele.

Cel mai important e ca, daca esti intradevar priceput, poti sa te minti si pe tine. Poti sa schimbi totul intr-o zi sau chiar o secunda si sa si crezi in schimbare.


Photography - Vlad Mereuta

Unde dracu am fost cand au predat lectia asta?

Vezi tu, zilele astea sunt ca niste margele insirate pe o sfoara, identice si insuportabile, previzibile si plictisitoare´┐Ż fara culoare. Sunt dimineti in care razele soarelui se pierd prin ceata densa si nu mai ajung sa treaca prin ochii de perdea, nu mai curata praful din ei si imaginea devine tot mai neclara. Sunt zgomot de vant strecurat prin buzunarele pline de maini reci, sunt adieri de gand uitat prin albumele altora cu coperti invaluite in sperante infantile, sunt matase pusa la uscat pe o sarma ghimpata.

Sunt zilele astea si ele sunt luni.







Gand pentru gand

…si o parere pentru autorul articolului 19208.


Photography - Vlad Mereuta

Patru, patru la numar

´┐Ż si ei patru se vor colorati in galben insa in unele dimineti e un galben mai mult spre rosu, atunci cand soarele se scurge prin ochii de perdea demodata care ramane cu incapatanare atarnata la locul ei de fiecare data. Perdeaua putea sa se miste de acolo, sa isi scuture praful din fiecare ochi, sa danseze cu vantul rece care-mi intra pe sub usa, ar putea chiar sa se invaluie cu fiecare raza si sa-i lase pe ei sa fie aproape galbeni, sa-i lase cu tot cu credinta lor oarba ca-mi fac pe plac si ca ma ascund de rece. I-as spune toate astea, as convinge-o sa fuga, sa mearga, sa se incline macar; nu-i stiu limba si nici semnele, nu stiu si nici nu o sa invat vreodata.

Stii ca in unele locuri, intre ei este o linie alba, o linie rotunda a carui sfarsit se uneste cu inceputul si formeaza un cerc? Sunt mii si mii de pasi care o urmeaza, pasi care nu stiu niciodata unde incepe si unde se termina ea, nu stiu cat mai au de mers si nici cat au mers. E ciudat, dupa cativa pasi te intorci de unde ai pornit, te intorci fara sa stii totusi unde anume te-ai intors, unde anume ai pornit. Sigur te mai intorci si data viitoare, sigur te intorci fara sa stii iar. Si iar si iar si iar, noroc cu faptul ca nu stii, altfel ar deveni obositor. Linia asta rotunda poate sa fie si dreapta, poate sa fie cu inceput, poate sa fie scurta, lunga, intrerupta, chiar si cu sfarsit poate sa fie, cine stie… insa eu vreau ca intr-un oarecare moment sa ii paraseasca pe ei, pe ei patru.


Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta

…si iar ganduri

Bogdan mi-a spus sa nu scriu despre cum a ajuns iarna printre noi. Asta a fost chiar in prima seara cu fulgi mici despre care nu am voie sa vorbesc acum, cu temperaturi pe care nu mai imi permit sa le caracterizez. Oare despre hainele groase carate pe strazi inguste de oameni banali as avea voie sa vorbesc? Mai bine nu, azi nu risc.

Despre anotimp insa se poate citi in multe locuri, Bogdan a gresit si el, eu spun ca iarna a ajuns si “pentru voi” nu “printre noi”, iar tu… tu inchide usa in liniste dupa ce iesi. Ca de fiecare data.


Photography - Vlad Mereuta