Colectionarul

Daca maine m-as trezi obligat sa imi schimb hobby-ul cred ca as alege sa fiu colectionar. Asemanarea dintre un colectionar si un fotograf e mare: amandoi incearca sa opreasca timpul. Aparent fotograful are avantaje, el poate surprinde momente de fericire, tristete, momente intime, nu prea pare sa fie limitat. Pe de alta parte si un colectionar ar putea face asta.

Eu daca as deveni colectionar as strange de exemplu vise. Pentru ca multi se trezesc dimineata cu visul furat, ar fi o idee buna sa pastrez eu visele tuturor si cand cineva uita din ce motiv alearga zi de zi, sa ii reamintesc de vremea cand avea multe de implinit. As putea la fel de bine sa colectionez rasete. Am vazut recent un film in care cineva umbla cu un reportofon dupa el si inregistra tot felul de chestii. La fel as putea eu sa inregistrez rasetele. As strange o colectie imensa apoi le-as cataloga, dupa intensitate, dupa tipuri de persoane si dupa multe alte criterii. Sau mai bine as colectiona pasi. Dar e prea mult asfalt si ar trebui sa strang urmele doar de pe suprafetele unde se imprima asa ceva… si as pierde marea majoritate, facuti pe trotuare, strazi sau prin baltoacele de apa. Apoi as fi suparat ca am ratat atat de multe forme. Hai ca poate asta cu pasii nu e chiar o idee atat de buna.

Colectionarul de frici? Cine a mai auzit de asa ceva