Sentimente sau rationalitate

In ultima vreme imi e mult mai usor sa trec peste problemele zilnice decat sa trec peste… mine. Am momente cand ma enervez singur pentru ca nu sunt destul de puternic sa imi controlez gandurile. Daca pana acum nu am fost nevoit sa fac asa ceva (sau cel putin nu atat de des), acum ma vad fortat sa invat. Imi e de ajuns un lucru nesemnificativ pentru altii dar care mie sa imi provoace starea de care incerc sa scap de prea multa vreme.

Imi aduc aminte ca vorbeam acum cateva saptamani (sau o fi trecut o luna? doua?) cu cineva din blogosfera si care spunea ca in urma unor experiente dureroase a ales ca viitorul sa fie cum zice mintea si nu sufletul. Oare asta e solutia? Pui sufletul deoparte si incepi sa iti controlezi perfect viata, fara sa existe ceva care sa nu fie gandit inainte? A fost o vreme cand cred ca faceam asta… si imi aduc aminte de mine si de faptul ca zambeam! Daca sufletul si sentimentele ma duc intr-o directie care doare, care doare atat de tare incat nu pot gasi cuvinte sa imi descriu starea (descrierea cred ca ar putea sa fie un fel de a ma elibera de ce simt in acele momente) atunci nu e mai bine sa las mintea si lucrurile rationale sa puna stapanire pe mine? Atunci cand sentimentele te imping mereu intr-o directie echivalenta cu radacina dezamagirilor si a minciunilor incepi sa te intrebi daca nu e ceva gresit in codul sursa.

Bine, dar daca nu reusesc sa fac trecerea? Pana acum cred ca am realizat asta in prea mica masura… dar timpul se zice ca le vindeca pe toate. Si eu am incredere in timp!

Si pe langa timp mai am toate acele exemple din viata mea, exemple care imi arata ca atunci cand am vrut ceva… mi-am luat cu mana mea!


Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta