Culori si cruci

“Soarele ii trece prin pleoape, ochii lui vad niste imagini pe care ar da orice ca sa le poata inregistra. Un rosu intens, un galben ce apare si dispare, verdele ce alearga. Se lasa purtat de culori. intr-o zi poate am sa reusesc, da� nu conteaza, acum nimic nu mai conteaza. Se simte alergand printre aceste culori care sunt vii, dar care nu se misca, are senzatia ca el se plimba printre ele si nu ele se plimba pe ochii lui.”

Cat de mult influenteaza o culoare viata unui om? Si cat de mult influenteaza viata unui om o culoare? Aproape fiecare are o culoare preferata. Lumea le mai schimba din cand in cand, dar totusi au cel putin una. Aveam si eu una, galben. Cu ceva timp in urma. Cu ceva timp in urma stiam ca imi place. Ma facea sa ma simt bine… era linistitoare. Cand eram mic imi doream sa vad galben peste tot. Galben in apa marii, galben cerul, galbene pasarile de pe el, galbene strazile, galben, galben tot.

Intre timp descoperi ca lumea iti omoara culorile. Rand pe rand, una cate una…


Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta

Deseneaza-mi

Vezi ca am pe etajera un creion si o bucata de hartie… foloseste-te de ele te rog, aseaza-te intr-un colt al camerei mele galbene si deseneaza-mi respiratia. Deseneaza asa cum nu ai desenat pana acum, contureaza-mi fiecare rasuflare, fiecare curent de aer produs, atinge varful creionului de hartia sifonata si deseneaza-mi lipsa cuvintelor, trage linie dupa linie si construieste ce am ajuns sa fiu. Te rog nu te opri, deseneaza mai departe fara sa te opresti, fara sa te gandesti. Deseneaza-mi simtirile atunci cand picatura de ploaie se prelinge pe obrazul meu, deseneaza-mi visele despre care nu imi aduc aminte niciodata, deseneaza-mi ramasitele unor lucruri carora lumea le spune dorinte, deseneaza-mi inima atunci cand nici eu nu o mai simt, deseneaza-mi starile una cate una si totusi aceeasi si niciuna, deseneaza-mi forta pe care o castig pentru ca ce nu te omoara te face mai puternic, deseneaza-mi urletul, deseneaza-mi raceala din mine, deseneaza-mi o linie, un punct, un cerc, ceva, orice!

Si acum arata-mi bucata de hartie, arata-mi ca nu sunt gol. Arata-mi si ascunde toate radierele din lume!


Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta

Viata si palmele

Daca mi-as pierde putin timp (si tocmai am sa o fac) sa clasific lumea dupa palme as spune cam asa: exista unele persoane care simt nevoia unei palme in care sa stea comod, preferabil cat mai moale si pufoasa (cocolino sub forma de sapun?) si cu acces la un buget cat mai mare. Apoi as mai putea identifica alt grup de persoane, grup pe care se poate citi nevoia unei palme care sa loveasca tare, sa le zdruncine neuronul din cap si sa le trezeasca la realitate. Contrar parerilor membrilor componenti, acest grup merita un asemenea tratament. Exemple am si eu destule. Totodata, acesti membrii se pot regasi si in grupul anterior.

Mergand mai departe identificam alt set de persoane care ar avea nevoia unei palme care sa le ocroteasca, sa le fereasca de crivatul iernii sau de picaturile de ploaie provenite din norul negru (aici nu e vorba de norul meu, contrar asemanarii). Apoi mai exista o grupare care simt nevoia unei palme care sa ii readuca pe drumul cel bun, sa ii impinga mereu de la spate si sa ii repozitioneze de fiecare data cand drumul ales nu e cel bun.

Si mai exista unele persoane care nu au nevoie de nici o palma, care le au pe ale lor doua exemplare si care indeplinesc toate conditiile pentru a deveni “suficiente” dar care totusi primesc alte seturi, uneori in repetate randuri.

Photography - Vlad Mereuta

Si mai sunt si alte categorii dar timpul a expirat…

Urlet

Daca as putea as vrea sa urlu cu sunetul inglobat in picaturi de ploaie pe care intai sa le aranjez bucata cu bucata intr-un nor mare si negru iar apoi sa il imping departe, departe de mine. Sa zboare lin pe cerul albastru, sa faca umbra peste munti si vai iar apoi, cand ajunge departe, sa isi lase picaturile incet, una cate una. Sa se scurga pe obrazul fiecarui om, si cand il atinge pentru prima data sa se sparga in particule mici si sa elibereze urletul meu. Si poate atunci acel cineva pe care nici eu nu il cunosc desi credeam, ma va auzi si ma va intelege

Fotbal?

Ferestrele blocului vecin se ilumineaza identic, pe balcoane mai multa lume urla, canta, sar, danseaza, urla iar. Doar ei stiu ce fac. Mai in dreapta blocului, undeva pe strada, alte doua persoane injura fara un motiv anume. Interactioneaza… fiecare la nivelul lui.

Sting tigarea si revin in camera, schimb canalele si televizorul meu cu volumul la 0 imi arata acum imagini cu fotbal, cu lume fericita si maini ridicate. Torte, steaguri, sarituri de fericire, reluari, interviuri, jiji, blituri.

Aleg alt post si revin la ce faceam inainte… fotbalul nu se regaseste in preferintele mele. Si oricum exista destui care sa compenseze neinteresul meu.


Fotografie - Vlad mereuta

Edited: desi nu pun titlu la poze, la asta cred ca ar merge Caracterizare.

Camionul rosu

… era vorba despre o persoana care vede in tonuri de alb si negru si pentru care probabil nu prea conteaza asta pentru ca intr-un sfarsit oricum ajunge plin de culori. Ah si mai era un camion, un camion rosu, cateva arme, putina marijuana si un dans in apa unui lac.

Se numeste Sivi Kamion Crvene Boje si pe engleza suna ceva de genul Red Coloured Grey Truck.

Fara nici o legatura cu camionul, doar cu tonurile eventual… cateva imagini aiurea de ieri:


Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta

Culorile mele… alb-negru

Mi-am adus aminte ca vorbeam cu Bogdan acum cateva zile despre culori, ca in seara asta am vazut un film cu cineva care vedea monocrom si ca mi-a placut mult Counting Crows - Colorblind.

Si ca in ultima vreme nici eu nu am imagini color.


Vlad Mereuta - Fotografie

Vlad Mereuta - Fotografie

Vlad Mereuta - Fotografie

Vlad Mereuta - Fotografie

Sentimente sau rationalitate

In ultima vreme imi e mult mai usor sa trec peste problemele zilnice decat sa trec peste… mine. Am momente cand ma enervez singur pentru ca nu sunt destul de puternic sa imi controlez gandurile. Daca pana acum nu am fost nevoit sa fac asa ceva (sau cel putin nu atat de des), acum ma vad fortat sa invat. Imi e de ajuns un lucru nesemnificativ pentru altii dar care mie sa imi provoace starea de care incerc sa scap de prea multa vreme.

Imi aduc aminte ca vorbeam acum cateva saptamani (sau o fi trecut o luna? doua?) cu cineva din blogosfera si care spunea ca in urma unor experiente dureroase a ales ca viitorul sa fie cum zice mintea si nu sufletul. Oare asta e solutia? Pui sufletul deoparte si incepi sa iti controlezi perfect viata, fara sa existe ceva care sa nu fie gandit inainte? A fost o vreme cand cred ca faceam asta… si imi aduc aminte de mine si de faptul ca zambeam! Daca sufletul si sentimentele ma duc intr-o directie care doare, care doare atat de tare incat nu pot gasi cuvinte sa imi descriu starea (descrierea cred ca ar putea sa fie un fel de a ma elibera de ce simt in acele momente) atunci nu e mai bine sa las mintea si lucrurile rationale sa puna stapanire pe mine? Atunci cand sentimentele te imping mereu intr-o directie echivalenta cu radacina dezamagirilor si a minciunilor incepi sa te intrebi daca nu e ceva gresit in codul sursa.

Bine, dar daca nu reusesc sa fac trecerea? Pana acum cred ca am realizat asta in prea mica masura… dar timpul se zice ca le vindeca pe toate. Si eu am incredere in timp!

Si pe langa timp mai am toate acele exemple din viata mea, exemple care imi arata ca atunci cand am vrut ceva… mi-am luat cu mana mea!


Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta

Photography - Vlad Mereuta

Breaking News!

Din motive repetate si mult prea josnice pentru a fi insemnate aici, utilizatorul unuia din site-urile oferite de providerul meu de hosting si-a pierdut suportul de care se bucura pana acum. Amin.

Dimineata

Atunci cand ti-ai uitat cheile la un prieten si iti e lene sa te intorci, cand decizi ca mai bine dormi la cineva decat sa faci drumul ala inapoi dupa singurul lucru care te poate lasa sa intri in propria casa, cand te trezesti dimineata cu o durere mare de cap (a treia cred in viata mea… macar aici sunt norocos), cand incerci sa ajungi unde trebuia sa fii deja cu 30 de minunte inainte, cand taxiul intarzie si o statie cu alte masini e la “doar” 15 minute de mers, cand incepi totusi sa inaintezi inspre destinatie pentru ca apoi sa iti dai seama ca e prea tarziu, cand suni sa iti ceri scuze si te intorci la altcineva sa ceri bani sa platesti taxiul pentru ca, evident, banii tai nu erau la tine… cand te intorci pe jos exact de unde ai plecat, iti faci o cafea si scrii textul asta… o sa stii in mod sigur ca e una din acele dimineti.


Photography - Vlad Mereuta