Necopoi

Necopoi este un sat la vreo 30-40 de km de Satu Mare. Pare uitat de lume. Drumul de pamant e totusi o dovada
ca tehnologia a ajuns si aici: urmele de tractor duc spre camp
unde
se vad 3-4 oameni care
lucreaza ca pe vremuri, cu un cal si plug.

La 6:40
soarele e bine ascuns dupa nori. Oamenii dau cu ‘neata in timp ce se indreapta
spre pamantul lor. O dam si noi cu buna dimineata in timp ce scoatem aparatele
foto, trepiede si mai stiu eu ce scule, extrem de interesante pentru localnici.

Cand mergi intr-o astfel de
locatie, toata lumea presupune ca esti de la ziar. Nu accepta o alta varianta.
Si cum se presupune ca ai puterea sa scrii despre ei, ajungi sa fii cel caruia
ei povestesc toate necazurile de o viata. De la drumul de pamant, santurile
inegale si prost facute de localnici si pana la primarul care nu a mai dat prin
sat de multa vreme, toate sunt povestite cu lux de amanunte. Sa nu uitam si de
copii lor, care au plecat prin tari straineze,
sa faca un ban si sa o duca mai bine decat in satul lor, “uitat de lume”.

Plecam si noi dupa ceva vreme,
datorita tot conditiilor nefavorabile, dar nu materiale, ci meteo.






















Vreau ca inainte

Aveam intentia sa scriu multe. Apoi
parca ceva mi-a spus sa nu o fac. Pe urma iar am zis ca o sa scriu. Dupa care
mi-am adus aminte ca citesti tu. Si altii. Si iar am dat inapoi.

Acum sunt undeva la mijloc. Totul e
ca o balanta iar eu as vrea sa o privesc din departare. As vrea sa vad o
imagine de ansamblu. As vrea sa nu imi pun gandurile bune intr-o parte, cele
rele in partea opusa si sa astept sa vad ce imi indica acul. As vrea sa nu mai astept
la nesfarsit ca acest ac sa imi zica o valoare exacta. As vrea ca inainte…

Cred ca toti vrem sa fim fericiti.
Cred ca fiecare isi cauta aceasta fericire unde crede el sau ea ca e
posibilitatea mai mare sa se ascunda. Daca un obiect ne-ar face fericiti atunci
am scapa usor. Depui putin efort, il obtii si apoi esti fericit toata viata. Cand
e vorba de o persoana insa, parca totul devine mai dificil. Poate din cauza ta
sau poate din cauza persoanei. Un lucru este destul de clar: uneori e dificil.

Azi am iesit de la un examen pe
care nu l-am mai dat. Si de cand am iesit merg pe o linie. O linie a
nesigurantei.

 

Vreau ca inainte …